Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira
barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La
care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
Acum ori niciodata sa dam
dovezi la lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
Si ca-n
a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume
de Traian!
Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum
stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si
sar ca lupi in stane,
Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din
campii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana
natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n
vine,
„Viata-n libertate ori moarte!” striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si
Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca
vom da mana, sa fim pururea frati!
O mama vaduvita de la Mihai cel
Mare
Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori,
Si blastama cu
lacrimi in ochi pe orisicare,
In astfel de pericol s-ar face vanzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar
retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
N-ajunse iataganul
barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum
se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o
primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui
jug din seculi ca vitele-l purtam ;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba
lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget,
uniti-va-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
Preoti, cu cruce-n
frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei
preasfant.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim
sclavi iarasi in vechiul nost' pamant!