Sobolul a luat in gura o bucata de lemn putred, fiindca lemnul putred lumineaza in intuneric ca focul, si a pornit inainte ca sa le lumineze calea. Cand au ajuns la locul unde era pasarea cea moarta, sobolul si-a ridicat in sus nasul lui butucanos si a izbit cu el in tavan si a facut o gaura mare si deodata a intrat lumina zilei in hruba. Jos zacea o [ * * * aici trebuie sa completezi tu raspunsul * * * ] moarta, cu aripile strans lipite de coaste, cu picioarele zgarcite si cu capul infundat in pene. Saraca pasare murise de frig, fara indoiala. Degeticai i-a parut rau fiindca ii erau dragi pasarelele, toata vara ii cantasera si ciripisera in preajma ei. Sobolul insa a impins pasarea cu picioarele lui scurte si a spus:
- Acum nu mai canta! Rau e sa te nasti pasare! Multumesc lui Dumnezeu ca odraslele mele n-au sa fie asa! Uite, o pasare ca asta, nu-i nimic de capul ei; toata vara ciripeste si cand vine iarna moare de foame.
[...] Degetica n-a spus nimic. Dar [...] ea a dat intr-o parte penele care acopereau capul pasarii si a sarutat [ * * * aici trebuie sa completezi tu raspunsul * * * ] pe ochii ei inchisi.
"Poate tocmai ea mi-a cantat asa de frumos asta-vara, se gandi Degetica. Multa bucurie mi-a facut biata pasarica!"

Ce pasare moarta au gasit in hruba Degetica si insotitorii ei?