Modul cel mai ieftin de a calatori... Spiritualul scriitor francez din secolul al XVII-lea, Cyrano de Bergerac, in ...
Pe site din data de: 20 Oct 2008Testul: Mecanică distractivă. Legi fundamentale
Teste de Fizică
- ÎModul cel mai ieftin de a calatori...
Spiritualul scriitor francez din secolul al XVII-lea, Cyrano de Bergerac, in lucrarea sa satirica Istoria comica a statelor din Luna (1652), povesteste, printre altele, despre un caz ciudat care i s-ar fi intamplat chiar lui. Odata, facand niste experiente de fizica, el s-a inaltat in aer intr-un mod miraculos impreuna cu eprubetele sale. Cand, dupa cateva ore, a reusit sa coboare pe Pamant, spre marea lui uimire a constatat ca nu se mai afla in Franta si nici macar in Europa, ci in America de Nord, in Canada. Scriitorul francez gaseste insa pe deplin firesc zborul sau neasteptat peste Oceanul Atlantic. El isi exp1ica prin faptul ca, in intervalul de timp in care calatorul fara voie s-a aflat sus in aer, planeta noastra si-a continuat miscarea de rotatie spre rasarit; iata de ce, in loc sa coboare in Franta, el s-a pomenit in America.
S-ar parea ca am putea avea la indemana un mijloc foarte ieftin si simplu de a calatori. Este suficient sa te inalti deasupra Pamantului, sa ramai acolo chiar si numai cateva minute, pentru ca apoi sa cobori in alt loc, undeva mai spre apus. In loc de a intreprinde calatorii obositoare peste continente si oceane, am putea sta suspendati deasupra Pamantului, asteptand ca acesta sa ofere singur calatorului locul de destinatie.
Este posibil ca acest mod de a calatori, descris mai sus, sa fie realizabil in practica?
Răspunsul corect: varianta cu numărul 2 - nu este posibil
Din pacate, o asemenea metoda minunata nu este altceva decat fantezie. In primul rand, inaltandu-ne in aer, nu parasim inca globul pamantesc; ramanem legati in continuare de invelisul lui gazos, plutim in atmosfera lui, care participa si ea la rotirea Pamantului in jurul axei sale. Aerul (mai corect, straturile lui inferioare mai dense) se roteste impreuna cu Pamantul, antrenand tot ce se afla in el: nori, aeroplane, pasari, insecte etc. Daca aerul n-ar participa la rotirea globului terestru in jurul axei sale, atunci pe Pamant am simti in permanenta un vant atat de puternic, incat in comparatie cu el si cel mai ingrozitor uragan ni s-ar parea o briza usoara (Viteza uraganulul atinge 40m pe secunda, adica 144km/h. Globul terestru insa ne-ar transporta prin aer cu o viteza aproximativa de 230m/s, adica 828km/h).
Intr-adevar, nu are nicio importanta daca stam noi pe loc si aerul care ne inconjura este in miscare sau, dimpotriva, aerul este imobil, iar noi ne deplasam in el; in ambele cazuri, simtim un vant la fel de puternic. Motociclistul care goneste cu viteza simte un vant puternic chiar daca, de fapt, nu adie nici cea mai usoara briza.
Dar asta nu e totul. In al doilea rand, chiar daca ne-am putea inalta in straturile superioare ale atmosferei, sau chiar daca Pamantul nu ar fi inconjurat de loc de aer, nici atunci nu am reusi sa recurgem la acest mijloc ieftin de calatorie pe care ni-l oferea fantezia scriitorului francez. Caci, desprinzandu-ne de suprafata Pamantului, care-si efectueaza miscarea de rotatie, continuam sa ne miscam datorita inertiei cu aceeasi viteza, viteza cu care se deplaseaza sub noi Pamantul. Si, atunci cand am reusi sa coboram, ne-am afla in acelasi loc din care ne-am desprins, tot asa cum, facand o saritura in sus, intr-un vagon in miscare, coboram in acelasi loc. Este drept ca, sarind, ne vom misca, datorita inertiei, rectiliniu (dupa tangenta), iar Pamantul de sub noi in arc de cerc, dar pentru intervale mici de timp acest lucru nu ar avea nicio importanta.