Răspunsul corect: varianta cu numărul 2 - gazele formate prin ardere exercita presiune in toate directiile; presiunea laterala se echilibreaza reciproc, iar presiunea exercitata pe fundul recipientului de ardere, nefiind echilibrata de o presiune de sens contrar, impinge racheta inainte

Adevarata cauza a zborului rachetei, asa cum a fost expusa foarte clar de un om de stiinta, inventator: "intr-un cilindru de tabla inchis la un capat si deschis la celalalt, se introduce etans un cilindru din praf de pusca presat, care de-a lungul axei sale are un gol sub forma unui canal. Arderea pulberii incepe de la suprafata acestui canal si se extinde in decursul unui anumit interval de timp pana la suprafata exterioara a pulberii presate; gazele formate prin ardere exercita presiune in toate directiile; dar presiunea laterala se echilibreaza reciproc, in timp ce presiunea exercitata pe fundul de tinichea, nefiind echilibrata de o presiune de sens contrar (deoarece in aceasta parte gazele ies liber), impinge racheta inainte, in directia in care a fost ea indreptata inainte de aprinderea pulberii".
Aici lucrurile se petrec ca si la tragerea cu tunul: proiectilul zboara inainte, in timp ce tunul face o miscare de recul. Amintiti-va de reculul pustii si, in general, al oricarei arme de foc. Daca arma ar sta suspendata in aer, fara sa se sprijine pe ceva, ea s-ar mica inapoi imediat dupa impucatura cu o viteza oarecare, care ar fi tot de atatea ori mai mica decat viteza proiectilului de cate ori este mai usor proiectilul decat arma. Intr-un roman stiintifico-fantastic al lui Jules Verne se propunea chiar sa se foloseasca forta reculului unui tun urias pentru indeplinirea unei idei grandioase: indreptarea axei Pamantului.
Racheta, este, de fapt, acelasi tun, doar ca nu lanseaza proiectile, ci gaze rezultate in urma arderii combustibilului.
Stim de asemenea ca cea mai veche masina cu aburi, inventata de Heron din Alexandria inca din secolul al II-lea i.e.n., a fost construita dupa acelasi principiu: aburul din cazan venea printr-o teava intr-o sfera fixata pe un ax orizontal: scurgandu-se apoi prin niste tevi indoite, aburul impingea aceste tevi in sens opus si sfera incepea sa se invarteasca. Din pacate, aceasta turbina cu aburi a lui Heron a ramas in antichitate doar o jucarie amuzanta, pentru ca munca ieftina sclavilor nu creea necesitatea folosirii practice a masinilor. Principiul insa nu a fost neglijat de tehnica: in prezent el este folosit la construirea turbinelor cu reactie.
Lui Newton, cel care a enuntat legia actiunii si reactiunii, i se atribuie unul dintre cele mai vechi proiecte ale automobilului cu abur, bazat pe acelasi principiu: aburii din cazanul instalat pe roti iese intr-un sens, iar cazanul, supus fortei de recul, se deplaseaza in sens opus.
Automobilele-racheta sunt o varianta a trasurii lui Newton.