Ultimele doua decenii de existenta ale
Imperiului Roman de Apus sunt tragic
marcate de un declin evident. Nu mai
putin de noua imparati se perinda pe
tronul Romei in foarte scurte si
neinsemnate domnii, existand chiar
perioade in care tronul ramane vacant.
Intr-o incercare disperata,
patricianul roman Orestes, isi
incoroneaza cu diadema imperiala fiul
minor Romulus Augustus. Revolta
germanicilor din armata, sub conducerea
lui Odoacru, dejoaca insa planurile lui
Orestes, micutul imparat fiind trimis,
dupa numai un an de asa-zisa domnie, in
exil la Neapole.
In 476, regele
ostrogot Odoacru, intemeiaza un regat in
Italia. Sunt apoi urmati de suebi,
vandali si alamani, care trec Rinul tot
la inceputul secolului al V-lea. In
Galia inainteaza burgunzii, francii si
alamanii, iar iutii, anglii si saxonii
traverseaza Marea Nordului si se
stabilesc in Britannia. In secolul VI,
tot in Italia, se stabilesc longobarzii.
In Africa ia nastere regatul vandalilor.
Francii, comandati de Clovis,
il inving la Soissons, in 486, pe
generalul galoroman Siagrius (fiul
generalului roman Aegius) care controla
inca Bazinul Parizian. Siagrius era
chiar numit cu speranta "Rex Romanorum".
Aceasta a insemnat sfarsitul sfarsitului
Imperiului Roman de Apus, imperiu care
nu isi va mai reveni niciodata. In est,
Imperiul Bizantin va avea insa pentru
alte cateva secole un rol dominant in
istorie.