Î
Plugusorul: Completati cuvantul lipsa,
marcat prin sirul de caractere [ + * + *
+ * + * + * + ], din versurile
urmatoare:
Aho, aho, copii si
frati,
Stati putin si nu manati
Langa boi v-alaturati,
Si
cuvantul mi-ascultati:
Maine
anul se-noieste,
Plugusorul se
porneste,
Si incepe a brazda,
Pe
la case a ura.
Iarna-i grea,
omatul mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belsug,
Pentru
brazda de sub plug.
Trageti
plugul, mai flacai,
Sa uram noi la
tot satul,
Si la unul si la altul
Hai sunati din zurgalai,
Si
strigati odata - haaaai!
S-a
sculat mai an
Badica [ + * + * + * +
* + * + ]
Si-a incalecat
Pe-un
cal invatat,
Cu numele de
Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frau
de matasa,
Cat vita de groasa.
Si in scari s-a ridicat,
Ca
s-aleaga-un loc curat
De arat si
semanat.
Si-n curand s-a apucat,
Campul neted de arat,
in
lungis
Si-n curmezis
S-a apucat
intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece
boi:
Boi bourei
in coada cu
dalbei,
in frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!
Ziua toata a lucrat,
Brazda
neagra a rasturnat
Si prin brazde-a
semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.
Si
cand lucrul a sfarsit
Iata, mare,
s-a starnit,
Un vant mare pe pamant
Si ploi multe dupa vant,
Pamantul de-a racorit
Si samanta
a-ncoltit
La luna, la saptamana
isi umplu cu aur mana.
Si
se duse ca sa vada
De i-a dat
Dumnezeu roada
Si de-i graul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Manati
flacai: hai, hai!
Traian iute
s-a intors...
Si din grajd pe loc a
scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu
potcoave de argint
Ce sunt spornici
la fugit.
El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a
cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa
faca seceri mici
Pentru copilasi
voinici.
Si-a strans fine si
vecine
Si vreo trei babe batrane,
Care stiu randul la pane;
Si pe
camp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamantului
In
racoarea vantului.
Ei cu stanga
apucau
Si cu dreapta secerau
Si
prin lan inaintau
De parea ca
inotau.
Manati mai: hai, hai!
Altii in urma lor legau
Si clai
mandre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
in capul
pamantului,
in bataia vantului.
Arie pe loc faceau
Si graul il
treerau;
Harabale incarcau
Si la
moara le porneau.
Si turnau
deasupra-n cos
Grau maruntel de cel
ros,
De sub piatra in covata
Curgea faina curata.
Traian
mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se inturna.
Iara
mandra jupaneasa
Auzea tocmai din
casa
Chiotul flacailor
Scartaitul carelor.
Manati mai:
hai, hai!
in camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare
si cam deasa
Tot ca panza de matasa
Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane
plamadea
Si-o lasa pana dospea;
Colacei ca invartea
Pe lopata
mi-i culca
Si-n cuptor mi-i arunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni ii
scotea si... gata!
Atunci
ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii
cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Manati mai:
hai, hai!
Cum a dat Dumnezeu
an,
Holde mandre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem
parte si noi.
Sa va fie casa,
casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot
cu mesele intinse
Si facliile
aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti,
Ca
merii,
Ca perii,
in mijlocul
verii,
Ca toamna cea bogata
De
toate-ndestulata.
Aho, aho!
