Sampania inghetata curgea in valuri, fumul de tutun se ridica in tavan si pornea pe ferestre ca niste nori fantastici batuti de vanturi, rasetele, glumele, jocurile de cuvinte nu mai conteneau.
- Tacere! striga un strengar batran, canit si sclivisit, care avea obicei sa faca mari servicii galante tinerilor sai prietini. Daca ma iubiti voi pe mine, taceti sa ne spuna Misu o noua aventura a lui.
- Iar amorezat, mon cher? striga tanarul Costica Melinescu.
- Si inca asa cum n-am fost niciodata, ma parole d'honneur! zise Misu; o adevarata pasiune! un...
- E turbat! e nebun! intrerupse Fanica.
- E o femeie du monde? intreba Iorgu Doroneanu, care zicea ca alte femei nu exista pe lume, afara "poate" de artiste.
Fanica, vecinicul confident, incepu sa raza cu hohot de intrebarea lui Iorgu, pe cand Misu tacea si-si musca buzele.
- E o artista?
- E o...
- O ce?
- O taranca, zise serios Misu, incruntandu-si sprancenele negre cu un zambet trist.
- A! striga Costica. Avem dar o idila! Si cum se numeste juna pastorita, domnule Fanica? Sa vedem daca d-ta, care le stii pe toate, o stii si p-asta?
- Sa spun, Misule?
- De unde stii? intreba Misu si mai incruntat.
- Ce-ti pasa?
- Ma prinz ca nu poti sa stii.
- Daca ma necajesti, o spui.
- Daca o stii, spune.
- Ei bine, daca vreti sa stiti cum o cheama pe fericita care stapaneste astazi inima tanarului nostru amic Misu, ascultati!... E o minune de tarancuta, ce-i drept, si doar ma pricep si eu la asta, si o cheama...
- O cheama?...
- Sma-ran-di-ta!