Iar, noaptea aceea chiar, in adnacuri se aduna soborul demonilor dinaintea lui Dardarot, sa asculte pe Aghiuta, care se intorsese si el la urma lui cu coada-ntre picioare, rupt de oboseala.
Le-a povestit el toate cate patimise dincolo, mai cu sart si mai frumoase decat vi le-am putut eu povesti dumneavoastra. Imparatul a facut un haz nespus si a zis razand:
- M-am patruns acuma cum merge pricina... Halal sa-ti fie, draga Aghiuta! frumos te-ai purtat, n-am ce zice... Cu ce vrei sa te rasplatesc pentru atata osteneala?
- Intunecimea-ta, spre rasplata, doua hataruri am sa-ndraznesc a cere.
- Spune, puiule draga.
- Intai, pe Acrivita si pe Negoita sa nu-i vaz vreodata p-aici! Duca-se la Rai, sa se-mpace Sf. Petre cu ei cum o sti.
- Bine... Si al doilea?
- Al doilea, sa ma lasati sa ma mai odihnesc si eu putintel acasa, ca m-am dehulat de atatea trebusoare pe pamant.
- Bine, s-asta!... ai dreptul sa dormi trei sute de ani de aci-ncolo fara sa te mai supere nimini cu nimic!
Zicand acestea, Dardarot i-a tras un picior dupa obicei si l-a trimis sa se culce.
Si asa, au mers cocoana Acrivita si Negoita, fiecare la ceasul sau, in Rai; iar Aghiuta s-a pus sa-i traga la soamne... si dormi! si dormi! s-o fi dormind s-acuma, daca nu cumva s-o fi sculat, mititelul, sa se apuce iar de cine stie ce dracii.