Î
Asadar, destul e sa va spun ca oricat de
nevolnic de viata fusese Mugur copilul
ei, pe-mparateasa asa jale a cuprins-o
incat, fara sa se fi bocit grozav, ba
chiar zambind uneori, nu mult dupa
aceea, din asta i s-a tras si moartea
ei. Dar inainte de moarte s-a-ndurat
Milostivul de ea, si i-a trimis o mare
mangaiere: fiica-sa Liliana-doamna s-a
casatorit cu Mezin-voievod, si auzi
dumneata! zi cu zi la noua luni in cap
s-a nascut cocon frumos pe care biata
bunica l-a botezat Mugurel in cinstita
pomenire a raposatului ei fecior. Si era
strasnic de voinic Mugurel - si vesel
copil! Cand l-a cufundat mitropolitul in
cistelnita, el, in loc sa zbiere ca alti
copii, dupa groaznicul obicei prost al
acestor ingeri nevinovati, el a-nceput
sa raza ca o calugarita gadilata... A
ras toata lumea, iar I.P.S.-sa zice:
- Ei, asa baiat imi place si mei! sa
nu-i fie de deochi! asta o sa iasa un
barbat si jumatate.
Ei! n-ai ce-i
face! Asa e lumea noastra: bine si rau,
rau si bine! Dumnezeu a dat o data de
toate din destul cu ridicata; iar omul
tot cantareste cu maruntisul; si vine
cantar dupa cantar: marfa tot aia si
cantarele tot altele; unul bate mai la
dreapta, altul mai la stanga, unul simte
mai mult, altul mai putin; dar sa traga
vreunul drept de tot, adica fara gres
deloc, peste putinta omului! Ei! s-apoi?
mai la urma, ce suparare poate-ncapea?
Cantarul fiecaruia tot pe el il insala,
si daca-l insala tot intr-o parte, nu
cand intr-o parte, cand intr-alta, va sa
zica ii iese omului socoteala la fel...
Numa daca n-o fi omul asa de sec sa nu
creaza-n cantarul sau, ci sa umble pan
veciniluand imprumut cantarul cand de la
unul, cand de la altul... Sunt si
d-astia destui, care ard lumanare in
toate serile sa-si faca socoteala cat a
pagubit el ziua dupa atatea cantare
straine, nu cat ar fi castigat dupa
cantarul lui.
Dar, in sfarsit, sa
lasam nimicurile astea negustoresti, cu
socoteli si cantare, si sa ne-ntoarcem
mai bine la povestea noastra.