Cineva, nu se stie din ce vagon, a tras semnalul de alarma. Din ce vagon?... Asta e usor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decat rupandu-se ata innodata si cu nodul plumbuit. Personalul trenului umbla forfota, examinand roatele tamponate cu toata presiunea, asa de tamponate ca-i trebuie vreo zece minute mecanicului sa-si incarce iar pompa de aer comprimat si sa poata urni trenul din loc. In toata vremea asta, conductorii si seful trenului alearga din vagon in vagon si cerceteaza aparatele semnalelor de alarma.
Cine poate ghici in ce vagon era rupta ata plumbuita si rasturnata manivela? Ciudat! tocmai in vagonul de unde zburase mai adineauri palaria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam' mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate. Nu se poate sti cine a tras manivela.
Trenul se porneste in sfarsit, si ajunge in Bucuresti cu o intarziere de cateva minute. Toata lumea coboara. Mam' mare asaza frumusel beretul lui Goe, il scuipa pe puisor sa nu-l deoache, il intreaba daca-l mai doare nasul si-l saruta dulce.
Apoi cocoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras:
– La bulivar, birjar! la bulivar!...