Dincolo de cercurile polare, in
Salvbard, in Groenlanda, sub carapacea
de gheata au fost gasite importante
zacaminte de carbuni, dovada ca
odinioara clima acestor locuri era cu
totul alta; era cald si umed, iar pe
sesuri si in mlastini cresteau paduri
luxuriante.
In 1856 s-a
comunicat ca au fost descoperite in
Africa de sud urmele unor ghetari de
acum 200 de milioane de ani, din timpul
paleozoicului. Prin 1892 s-au descoperit
urme de ghetari si in Australia, India
si America de Sud.
Se naste
astfel o imagine complet surprinzatoare:
in preajma Cercului Polar in unele
timpuri geologice crestea bananierul si
arborele de paine iar la Ecuator erau
bariere de ghetari.
Popul Vuh,
cartea sacra a indienilor din regiunea
ecuatoriala a Americii de Sud, vorbeste
despre un mare cutremur care ar fi
zguduit pamantul zile intregi: „A
venit un frig mare care a acoperit
Soarele, iar marea s-a acoperit de
gheata, putandu-se trece peste
ea.”
Vechile carti sacre
persane vorbesc despre imparatul
intunericului, care a vrut sa le
distruga tara cu ajutorul unui val de
frig care a inghetat totul:
„Soarele rasarea peste pamantul
lor numai o singura data pe an, fapt
pentru care anul li se parea doar o zi
si o singura noapte.” – Asa
ceva insa nu se putea intampla decat in
regiunile polare ale Pamantului.
O posibila explicatie este data de
savantul german Wegener care afirma ca
polii geografici ai Pamantului au
"calatorit": Polul Nord s-a deplasat din
Oceanul Pacific prin Groenlanda pana in
punctul unde se afla astazi, iar Polul
Sud a calatorit concomitent dar drumul
sau fiind antipodul drumului parcurs de
polul nordic: din Africa de sud,
Madagascar, insula antarctica Kerguelen,
apoi s-a intors din nou spre Africa, de
unde s-a indreptat spre Antarctica, mai
intai ocolind-o, apoi ajungand in locul
unde este astazi.
Si o
intrebare de final: de ce credeti ca
sunt polii tot timpul inghetati?