Se facea ziua bine... Sura se arunca si trase barna. Poarta se deschise de perete tarand trupul lui Gheorghe spanzurat de bratul drept. Multimea satenilor, toti cu facliutele de Paste aprinse, navali inauntru.
- Ce e? ce e?
Indata intelesera ce fusese.
Zibal, care statuse pana atunci nemiscat, se ridica grav in picioare. El isi facu loc sa treaca, dand cu liniste lumea la o parte.
- Cum a fost pricina, jidane? intreba unul.
- Leiba Zibal - zise hangiul cu tonul inalt si cu un gest larg - merge la Iesi sa spuna rabinului ca Leiba Zibal nu-i jidan... Zibal este goi... pentru ca Leiba Zibal a aprins o faclie lui Cristos!
Si omul pleca incetinel spre rasarit la deal, ca un calator cuminte, care stie ca la un drum lung nu se porneste cu pasul pripit.